Introdu un anunt

Postează și citește anunțurile GRATUIT!

Actualitate Opinii Interviu Vacanțe La cafea Psihologie Culinar Tradiții Divertisment Utile

Flavia Kenyon, singurul avocat român pledant din sistemul de justiție britanic

25 Octombrie 2015



Asistăm, în ultima perioadă, la o campanie de denigrare a românilor din Regatul Unit, atât din partea presei britanice (ziare și reviste tipărite sau din mediul online) cât și din partea unora dintre televiziuni. Foarte rar sau deloc se prezintă cazuri de români ce au realizat ceva în viață, și care au ajuns foarte departe în ierarhia britanică, prin muncă susținută, perseverență și cu foarte multă ambiție.

Așa cum v-am obișnuit, noi vă prezentăm români cu care ne mândrim. În acest număr, povestea de viață a unei românce ce a realizat ceea ce nici un alt român nu a reușit până acum. Este vorba despre Flavia Kenyon, singurul avocat pledant român din sistemul de justiție britanic. Acceptată cu brio la Universitatea Oxford, în anul 1995, Flavia a petrecut mai mulți ani din viață în U.K. decât în țara natală însă, nu a uitat niciodată de unde a plecat și vorbește cu nostalgie despre România și locurile dragi ale copilăriei. Este o poveste frumoasă de viață, care ne face încă o dată să fim mândri că există astfel de români printre noi, care ne fac cinste și le arată britanicilor că există oameni geniali și printre noi. Este o poveste ce ar trebui să apară zilnic, în presa britanică și nu numai.

de Cristian Gabriel Groman

 

R. Sunteți singurul avocat român acceptat să pledeze în Regatul Unit. Presupun că este foarte greu să ajungi, ca avocat, la o asemenea performanță. Cum ați reușit?

F. K. Da, este, și a fost greu să ajung să practic ca avocat pledant de apărare, așa-numitul barrister”, la Baroul englez. A necesitat multă muncă, perseverență, dedicație, și nu a fost fără sacrificii.  A fost și este foarte competitiv.  Ca imigrant, a trebuit de multe ori să dovedesc că sunt la fel de bună, dacă nu chiar mai bună decât colegii mei englezi, pentru a obține o poziție în Barou. Pregătirea mea profesională a fost făcută exclusiv în UK, ceea ce mi-a dat un anumit punct de plecare  favorabil, în special ca absolvent al Universității Oxford.  La aceasta, s-a adăugat o experiență de viață și de lucru de peste 20 ani în Anglia, care m-a ajutat să  mă integrez perfect în sistemul britanic, pe care-l admir și-l respect foarte mult.

 

R. Sunteți în Anglia de peste 20 de ani. Din 1995 ați urmat cursurile celebrei Universități din Oxford, specializarea drept. A fost un vis împlinit? Ce ați simțit atunci când ați fost acceptată la această universitate?

F.K. Când am fost acceptată să studiez la Oxford University am simțit cu adevărat că mi s-a îndeplinit visul vieții mele. De mică, de la vârsta de 8 ani, am fost fascinată de limba engleză. Părinții mei m-au susținut întru totul, mi-au cumpărat cărți, dicționare și mi-au adus un tutore cu care luam lecții acasă. Îmi amintesc când alți copii se jucau diferite jocuri în fața blocului unde locuiam, eu petreceam ore în șir studiind dicționarul și cartea de gramatică a limbii engleze. Această pasiune pentru limba, literatura, și cultura engleză s-a dezvoltat de-a lungul anilor, m-a ajutat să obțin premii la olimpiadele naționale de limba engleză, și a culminat cu primirea mea la Oxford în 1995.

 

R. În toți acești ani, atât în anii studenției, cât și după ce ați terminat facultatea și ați început să profesați ca avocat (din anul 2005), ați simțit vreun moment că sunteți discriminată?

F.K. Nu am simțit că sunt discriminată, dar am simțit că trebuie să muncesc și mai mult decât colegii mei englezi, pentru a căpăta respectul și aprecierea lor.  Pe vremea când eram studentă, 1995-1999,  erau foarte puțini români în Anglia, și în anul meu la facultate eram singura româncă. Nu a fost ușor la început să-mi fac prieteni printre studenții englezi, mulți dintre ei nici nu auziseră de România. Eram privită ca o ''curiozitate'', eram diferită, aparte, lucru care nu m-a deranjat niciodată. 

După 1 ianuarie 2014, când în UK s-au ridicat restricțiile de muncă pentru cetățenii români, aș putea să spun că imaginea tuturor românilor s-a degradat vizibil, că au existat publicații engleze care puneau în mod voit semnul egal între “roma” și “Romanian”. Chiar și asa, datorită poziției mele, nu aș putea să spun că am fost discriminată, poate doar că mi-a crescut numărul de clienți!

 

R. Reprezentați clienți provenind din toate categoriile sociale, sunteți specializată din anul 2005 în drept penal, ca apărător. În această profesie vă puteți întâlni cu apărarea unor hoți de buzunare, spărgători, escroci, violatori sau chiar criminali. Aveți clienți români, englezi, sau de alte naționalități. Există vreo diferență de percepție din partea clienților dumneavoastră? Sau, există vreo diferențiere din partea sistemului juridic britanic?               

F.K  Apăr în cazuri foarte grave și complexe și reprezint cetățeni de orice naționalitate și din orice pătură socială, pentru mine nu există nicio distincție; dorința și pregătirea mea de a apăra cu succes drepturile acuzatului/acuzatei reprezintă cel mai important lucru. Există un principiu foarte vechi și foarte bine întemeiat în sistemul de justiție britanic: orice acuzat/acuzată, indiferent de infracțiune, are dreptul să fie reprezentat de un barrister care să-i apere interesele cu vigoare și înverșunare.                                                                                                                       

În ceea ce privește cetățenii români care apar în curtea de justiție, am constatat în ultimul timp că există o tendință de a fi mai aspru tratați de către instanță. Comparativ, pentru o aceeași infracțiune comisă de către un cetățean englez, un cetățean român riscă să primească o sentință mai mare. Este foarte important -așadar- pentru un acuzat român să înțeleagă sistemul, să înțeleagă cum funcționează justiția britanică, pentru a-și crește șansele de a crea o impresie favorabilă în fața juraților. Am constatat în multe cazuri că anumiți cetățeni români au fost tratați nefavorabil, atât de către curte, cât și de către propria lor apărare, și apelează la serviciile mele, câteodată prea târziu, după ce au fost condamnați, și nu au drept la apel.  Am din ce în ce mai multe cazuri de apel, unde încerc să rectific erorile altora și nedreptatea făcută la procesul inițial.

 

R.  Știu că sistemul juridic britanic este un sistem alcătuit din 12 jurați. Este mai bun acest sistem? Este mai dificil? Care sunt diferențele?

F.K. Sistemul de justiție britanic diferă complet de cel de pe Continent. Sistemul englez este combativ, cu jurați, 12 cetățeni englezi aleși aleator, din toate categoriile sociale, care ascultă cazul în curte și deliberează la sfârșit asupra verdictului.  Judecătorul este “arbitrul” legii și le explică juraților care este legea care trebuie aplicată în raport cu probele care sunt prezentate.  După părerea mea, acest sistem, deși nu este perfect, este cel mai aproape de a produce un rezultat corect și de a face dreptate.

 

R.  Deși sunteți plecată de foarte mulți ani din România, sunteți mândră că sunteți româncă? Mai aveți acele ''rădăcini'' ce vă leagă de pământul natal? 

F.K. Practic de zece ani la Baroul penal și sunt singurul barrister de origine română; sunt conștientă că fac parte dintr-o tradiție foarte veche și ilustră, datând din secolul al XIV-lea, care îmi impune un standard de profesionalism de înaltă elită.  Cu toate acestea, nu am uitat de ''rădăcinile'' mele românești.  Deși acum pot spune deja că am trăit în Anglia mai mult timp decât în România, nu voi uita niciodată unde m-am născut și voi păstra mereu, în sufletul meu,  amintirile foarte frumoase din copilărie și dragostea și sacrificiile făcute de părinții mei.

 

R. Credeți în Dumnezeu sau în destin?

F.K. Cred și în Dumnezeu și în destin, cu ajutorul lui Dumnezeu ne facem destinul nostru. Cred că afinitatea mea cu Anglia vine de undeva dinainte, poate dintr-o viață anterioară, și nu a fost o simplă întâmplare pasiunea mea pentru engleză de la 8 ani și venirea mea la Oxford University ca student, la 19 ani. Îmi mai place să cred că această credință în “God”, oricare ar fi el pentru fiecare religie, ne face mai umili, ne face să înțelegem că totul în viață este trecător și se poate schimba în orice moment. Ne  face să ne bucurăm mai mult de viață și să ne iubim mai mult aproapele.

 

R.  Ce sfat le-ați da tinerilor ce doresc să își înceapă o nouă viață în Marea Britanie?

F.K. Pentru început, ar trebui să stăpânească limba engleză foarte bine. Apoi, ar trebui să studieze cultura și felul de a gândi și de a fi al britanicilor, astfel încât să se integreze cu succes în societatea britanică. În general, englezii au o fire deschisă și un spirit de fair play greu de înțeles uneori de către români, mai ales de cei care vin din România cu o stare materială foarte bună și cred că totul li se cuvine și în Anglia, la fel ca la ei acasă.  În final,  totul depinde de efortul fiecărui individ de a se integra și căpăta respectul lor.

 

R. Un gând pentru cititorii ziarului Anunțul Românesc.

F.K. Să lupte împotriva tuturor prejudecăților și a nedreptăților, să fie ei înșiși dar, în același timp, să facă toate eforturile pentru a se integra într-o societate nouă, foarte diferită de cea românească.