Introdu un anunt

Postează și citește anunțurile GRATUIT!

Actualitate Opinii Interviu Vacanțe La cafea Psihologie Culinar Tradiții Divertisment Utile

Trăiește-ți visul cu Everyday Holiday!

11 Mai 2020



Cu toții suntem mai mult sau mai puțin pasionați de călătorii - știți voi, acele momente magice în care arunci toate problemele și grijile într-un sertar, te urci într-un avion și devii eroul principal în filmul în care descoperi locuri noi și fascinante.

Unii preferă marea, alții muntele, unii locuri exotice și îndepărtate, alții confortul unui hotel luxos, unii merg la scufundări, alții fac tururi cu bicicleta - fiecare își trăiește visele așa cum îi place.

Noi suntem Alecsandra și Adrian, doi români stabiliți în Austria. În viața de zi cu zi suntem medic stomatolog respectiv farmacist, dar în orice zi liberă devenim... călători ”profesionști”. În fiecare zi de concediu și de weekend liber cutreierăm lumea în lung și în lat, cu camera video în mână, pentru a imortaliza orice moment unic și a-l transpune în materiale documentare și vloguri care să aducă vacanța în fiecare zi în casele voastre.

”Everyday Holiday” este numele nostru, pentru că fiecare zi trebuie să fie, într-un fel sau altul, o vacanță.

Lumea crede că este foarte ușor să te încadrezi în această nouă profesie de ”travel influencer”, că tot ce trebuie să faci este să călătorești pe gratis, să faci poze, să filmezi și să scrii și deja vei avea un venit lunar consistent. Lucurile nu stau chiar așa. Totul implică foarte multă muncă și mulți fac blogging/vlogging de travel doar ca hobby.

Noi nu trăim din asta, (de fapt investim mult mai mult decât câștigăm), dar nu asta contează. Satisfacțiile sunt de altă natură.

La prima vedere mulți ne consideră cel puțin ciudați. Adică cum vine asta, ai doar câteva săptămâni de concediu pe an și tu și pe acelea le irosești? În loc să stai liniștit la plajă, să te plimbi de mână cu persoana iubită printr-un oraș romantic sau să te relaxezi lipsit de griji într-o drumeție montană tu alergi de dimineața până seara cu camera în mână pentru a filma cât mai mult? În loc să comanzi la un restaurant ceea ce îți poftește inimioara, tu alegi cele mai ciudate și exotice mâncăruri, doar ca să ai despre ce povesti? Când vezi o minune gen Taj Mahal sau Marea Piramidă, în loc să stai liniștit să o admiri, tu parcurgi kilometri căutând unghiuri bune de filmare sau cadre fără prea mulți oameni în ele?

Și totuși, această goană necontenită după subiecte și peisaje ne-a oferit șansa de a vedea zeci de țări și de a trăi aventuri care altfel nu le-am fi experimentat.

Dacă nu ar fi fost pentru a filma, nu cred că aș fi avut curajul să merg la Cernobîl.  Prieteni medici și fizicieni au încercat să mă oprească, dar eu am ales să merg și nu voi regreta niciodată că am făcut-o. Păpușa pe jumătate arsă, văzută în grădinița din satul de lângă reactorul explodat mă va marca pentru toată viața, iar cadrul filmat acolo de noi fost preluat de numeroase posturi de televiziune. Documentarul realizat acolo are peste 1,5 milioane de vizualizări și mulți îl consideră printre cele mai bune materiale  în limba română despre locul tregediei din 1986.

Poate cele mai vii amintiri se leagă de experiența din Coreea de Nord. Desigur, să ajungi ca turist acolo nu este greu și contrar părerii generale, nici nu este periculos, atâta timp cât respecți regulile. Noi însă ne-am dus cu intenția declarată de a filma și din acest motiv ochii ghizilor (și cu siguranță și mulți alți ochi ce ne urmăreau ”din umbră”) erau ațintiți în permanență asupra noastră. Pentru a evita problemele (ideea nu era să ajungem celebri pentră că am fost arestați pe acolo), am ales o atitudine ușor naivă față de obiectivele comuniste pe care ni le prezentau ghizii, și comentarille noastre din film au fost ân concordanță, dar cu o ironie fină, din păcate greu de sesizat pentru mulți.

Cum să nu te cutremuri când știi că în camera e hotel unde am stat era plin de microfoane, când la telefon, când vrei să suni în România, un operator coreean îți vorbește într-o limbă română impecabilă și când vezi teama și indiferența forțată a pietonilor pe stradă la vederea turiștilor străini.

O altă întâmplare de neuitat s-a petrecut în insula indoneziană Sumatra. Eram împreună cu 2 ghizi într-un tur de 3 zile cu cortul prin junglă,  și speram să vedem, cât mai de aproape, urangutani.

Înțelegând că e vorba de filmări, ghizii au mai ”închis un ochi” la normele de siguranță și au făcut totul ca periculoasele maimuțe să se apropie de noi. Rezultatul a fost că un urangutan a prins-o pe Alecsandra de mână iar altul m-a strâns, destul de violent, de gât, strangulându-mă cu tricoul. Nouă ni s-a părut a fi o joacă, dar panica ce i-a cuprins pe ghizi ne-a făcut să înțelegem adevărul. Am scăpat teferi printr-o o goană epuizantă prin pădure si astăzi știm că un urangutan are atâta forță, încât poate sparge cu palmele un craniu uman precum o nucă de cocos.

În Noua Guinee am ajuns cu greu în centrul insulei pentru a căuta triburile Dani și Yali, în care bărbații umblă și acum tot timpul dezbrăcați, acoperindu-și doar sumar anumite zone cu un cornet vegetal. Mai mult, literatura spune că în urmă cu 50 de ani aceștia practicau canibalismul.

Vă dați seama ce  experiență de neuitat a fost când, la capătul a 2 zile de mers cu rucsacul în spate prin munții pustii (acolo nu există drumuri, doar poteci) ne-am întâlnit pe înserat în mijlocul pădurii cu un băștinaș dezbrăcat, cu figură fioroasă, care se plimba o pușcă în mână. Printr-o minune fața lui a devenit prietenoasă în momentul în care l-am salutat în indoneziană, dar mă gândesc la ce alt deznodământ ar fi putut avea această întâlnire...

Fiind pasionați de locuri și lucruri deosebite, practicăm și numeroase sporturi. Skiul, patinajul, cicloturismul, raftingul și scufundările sunt la ordinea zilei, dar nu ne dăm deoparte nici de la explorarea peșterilor sau săriturile cu parapanta.

Aparent sunt toate sporturi ”normale”, dar totul depinde unde și cum le practici. Eram în insulele coralifere Raja Ampat, în locul cu cea mai mare biodiversitate marină a planetei. Acolo sunt condiții dificile pentru scafandri neexperimentați, precum curenți puternici și vizibilitate redusă- dar asta nu l-a oprit pe ghidul-instructor care era cu noi să ne abandoneze în mijlocul oceanului și să plece cu un client care lăsa bacșișuri ”grase”. Alecsandra era începătoare în acest sport, dar din fericire experiența mea ne-a scos din situația ce putea deveni periculoasă la un moment dat. A și nu mai menționez rechinul care înota nepăsător în jurul nostru. Era oricum destul de mic.

Dorința de a evada din sfera de confort ne-a făcut să călătorim în țări mai puțin atinse de turimul de masă, precum Iran, Irak, Myanmar, Etiopia sau Botswana.

Această pandemie care a adus o sincopă în pelerinajele noastre ne-a dat ocazia de a reflecta și mai mult asupra libertății de care trebuie să știm să ne bucurăm atunci când avem ocazia. Pentru că fiecare călătorie este în primul rând o investiție în TINE.

Fiecare zi e o vacanță. Și dacă nu e, fă tot posibilul să te bucuri de fiecare clipă a vieții tale.

Te rugam aboneaza-te la canalul nostru si nu uita sa apesi pe clopoțel.