Introdu un anunt

Postează și citește anunțurile GRATUIT!

Actualitate Opinii Interviu Vacanțe La cafea Psihologie Culinar Tradiții Divertisment Utile

Am venit cu demolarea!

28 Aprilie 2020



Trimiteți-ne o poveste scurtă cu o întâmplare amuzantă legată de începuturile voastre în Marea Britanie. Noi o vom publica în ediția online a ziarului anuntulromanesc.co.uk , iar câștigătorul celei mai amuzante povestiri va primi din partea redacției o sticlă de whisky pe care o s-o bem când se va sfârși această criză. Așteptăm poveștile voastre până vineri, 8 mai 2020. Câștigătorul va fi anunțat sâmbătă, 9 mai.

 

Poveste trimisă de Ludmila Dorojan (Scoția)

Când locuiam în Londra, lucram la evrei, în curățenie, numai că mereu făceam câte o boacănă. Prima dată nu am nimerit casa și m-am învârtit, ca o curcă, o oră în jurul ei. Pentru mine toate arătau la fel. Încurcam autobuzele sau trenurile, de ziceai că nu știu să vorbesc și să întreb în engleză trecătorii.

După mult timp am găsit de muncă la o familie de avocați evrei. Țin minte că în prima zi am spart un pahar, iar în gândul meu a fost că s-o spart ghinionul cum se zice. Da de unde, că în următoarea zi trebuia să pun rufe la uscat afară pe un stativ și nu știu cum am rupt unul din grătare. Le-am zis ce am făcut, însă seria de stricăciuni nu se terminase. În bucătărie era un suport de plastic pentru rolele de șervețele și nu știu cum am dat peste el și l-am rupt. Domnul mi-a zis că nu e problemă și îl va repara. L-a lipit omul, dar nu trec multe zile și dau iarăși peste acel suport. Eram singură în casă și încercam să găsesc un lipici; pauză să găsesc. Seara am urcat în camera mea, că locuiam la acea familie, așa că m-am făcut că plouă. A doua zi am văzut că fusese iarăși lipit suportul. Evitam să mai trec prin acea zonă, da’ nu știu cum, de ce te ferești de aia nu scapi. La nici 2 zile eram cu unul din băieți în bucătărie și cum ne jucam iară dau peste suport. Nu știu cum am dres-o atunci, dar știu că așa a rămas: stricat.

În camera mea aveam o măsuță de perete, rabatabilă, și mă sprijin într-o dimineață pe ea. Fraților a ieșit masa din perete cu șuruburi cu tot. Atunci am intrat în panică și l-am sunat pe soțul meu care locuia în Scoția. Mi-a explicat cam ce-ar trebui să fac, dar eu am luat și am îndesat  niște bucățele de cârpă în găurile din perete încercând cu chiu cu vai să fixez măsuța.

A doua zi îmi zice doamna casei că ar dori să șterg praful de pe cărțile din bibliotecă și îmi dă un pămătuf. Vedeți voi, unii evrei au tot felul de farfurii ornamenatale cu câte un mesaj scris în ebraică. Cum, necum, mă dezechilibrez de pe scaun și în loc să mă prind de raft, m-am prins de una din farfurii și în secunda următoare eram lățită pe podea. Doamna începuse să mă certe că era nu știu ce amintire din Israel. Eu, ca să scap, m-am prefăcut că îmi este rău.

De obicei, lunea aveam de făcut curat în living. Pe pervaz avea, tot așa, tot felul de ornamente. Dau peste altă farufurie. Aici chiar nu îmi amintesc cum am reușit de i-am rupt suportul de plastic. Oricum am așezat-o așa, mai într-o rână, cumva mai în spatele altor ornamente.

Nu după multe zile, fiind într-unul din dormitoare cu curățenia, nu ajungeam să pun lenjeria de pat în șifonier și în loc să caut un scaun mai solid m-am urcat pe unul din paie. Da’ ce să vezi: la gabaritul meu cum să țină? Și-am reușit să îl rup și pe ăsta. L-am fixat eu cumva, am strâns paiele care erau înșirate ca mărgelele pe jos, iar când a întrebat patroana cine l-o stricat, am dat din umeri.

Clar eu eram aia de la demolări!