Introdu un anunt

Postează și citește anunțurile GRATUIT!

Actualitate Opinii Interviu Vacanțe La cafea Psihologie Culinar Tradiții Divertisment Utile

Cum să rămâi în picioare când totul în jur se destramă

21 Aprilie 2020



A te lupta cu tine însuţi e cel mai greu război; a te învinge pe tine însuţi e cea mai frumoasă victorie.” (Friederich von Logau)

Viața e o călătorie cu o mulțime de opriri de-a lungul drumului, și, dacă ai avea idee ce te așteaptă, măcar din când în când ai putea depăși situațiile dificile cu ușurință. Imaginea vieții ca o călătorie este o viziune pe care nu o poți ignora niciodată.

Există multe răscruci, căi dosnice, momente culminante, munți de escaladat, văi ale plângerii, deșerturi și oaze, sălbăticie și terenuri virane, râuri de trecut, ocoluri, fundături și drumuri deschise. Toate acestea sunt descriptive pentru împrejurările prin care ai trecut. Nu ar fi frumos să știi dinainte ce te așteaptă în viitor, în scopul de a evita o situație neplacută, dificilă, aparent insurmontabilă sau un obstacol din calea ta? Iată câteva modalități fundamentale pentru a te menține cu picioarele pe pământ, mai ales cand survin multe situații intempestive.

Schimbarea, ca o constantă ritmică a fluxului vieții , este regula și nu excepția. Fie că îți place sau nu, știi că trebuie să te aștepți la ceva, ești pregătită, ești în expectativă; nu știi la ce anume să te aștepți, dar știi că se va întâmpla, iar acest lucru transformă imprevizibilul în previzibil.

Tranziția este ce faci când schimbarea are loc. În esență, tranziția îți spune când să mergi mai departe, când trebuie să te desprinzi de ceva sau cineva (sau ambele) și  presupune să iei măsuri, nu doar să lași lucrurile să treacă de la sine. Ceea ce lași în urmă poate fi o conduită veche sau un tipar arhaic, o parte din identitatea proprie ,un statut în care ai investit la un moment dat, sau chiar o relație care nu mai face de mult obiectul respectului reciproc și în care nu îți găsești locul. Un sfârșit anticipat, cu atât mai mult cu cât tu l-ai inițiat, poate fi primit cu mai puțină teamă decât un final ce te surprinde și șochează prin aspectul brusc și prezentarea dramatică. Există șase etape care însoțesc tranziția: pierderea, incertitudinea, disconfortul, discernământul, înțelegerea și integrarea. Emoțiile asociate acestor etape sunt dintre cele mai variate, în funcție de individ și modul în care acesta percepe și  își negociază tranziția. Energia care a alimentat un rol sau un statut perimat trebuie să fie deconectată, cu scopul de a deveni disponibilă pentru tine, pentru transformarea ta. Sentimentul pierderii poate naște întrebarea: “dacă nu sunt cine am crezut odată că sunt, cine sunt eu de fapt?”. Poate e necesar puțin timp pentru autocompătimire înainte de a trece prin restul etapelor . Necunoașterea  este o parte a procesului. Înainte de a găsi și a o lua pe un drum nou, trebuie să treci printr-o perioadă de neștiință.  Știi că mergi înainte, însă nu știi încă încotro te îndrepți. Schimbarea implică ruperea de trecut și punerea împreună a pieselor de puzzle ale noului tău “eu”. Haosul în care te afli (din cauza faptului că nu știi cui și unde aparții, fiind între două identități, cea veche și cea nouă) este un loc cu mult potențial. Când ești deposedată de propria identitate, vei sesiza că ceea ce ai numit tu “existența mea” este pur și simplu nucleul a ceea ce ești, adevăratul sine, înfășurat în “chestii de viață” (toate lucrurile exterioare care alcătuiesc viața așa cum o vezi tu). Dacă îndepărtezi aceste lucruri, strat cu strat, ceea ce rămâne (cine ești tu cu adevărat) e ceea ce contează.

Realitatea. Mulți dintre noi suntem de acord că ceea ce trăim ca realitate este fix și absolut, poate pentru că ne simțim confortabil și în siguranță când viața se derulează pe același făgaș. În fapt, realitatea este un miraj. Pe masură ce te desparți de oameni și lași evenimentele de care ai fost atașată în urmă, de asemenea lași în urmă o conștiință îmbibată de aceste persoane/evenimente cu semnificație specială. Acesta este procesul de îndepărtare a voalului de idealism pe care l-ai înfășurat în jurul universului (creat în scopuri personale), cu menirea de a descoperi lucrurile așa cum sunt cu adevărat. Deci, prin procesul de transformare a focalizării, începe transformarea conștiinței și a emoțiilor.

Înconjoară-te de oameni cu atitudine pozitivă, care te sprijină și te încurajează. Îndepărtează-i pe cei care îți reamintesc despre ce nu a mers bine și pe cei care nu îți susțin deciziile. Adevărații prieteni sunt cei care îți sunt alături când ai nevoie și cei care te însoțesc pe drumul către țelul tău. Înainte de a acționa însă, rezolvă problemele pe care le ai și concentrează-te pe găsirea de soluții aferente. Dacă nu ești pregatită să iei o decizie, nu o lua; așteaptă până când situația se limpezește și știi clar care este următorul pas pe care îl ai de făcut. Iată un exemplu bun: dacă mergi pe un drum care nu este marcat în mod vizibil, și există probabilitatea de a te rătăci, oprește-te; întoarce-te pe urma pașilor pe care ai venit, până ajungi de unde ai plecat. Dacă nu știi ce să faci, încotro să o iei, încropește un foc pe marginea drumului și așteaptă, nu o lua pe drumul cel vechi; așteaptă până când știi cu exactitate încotro vrei să te îndrepți.

Bazează-te pe experiențele trecute. Când vizualizezi ceea ce odată a fost o perspectivă modificată de timp și distanță, vei avea puterea să vezi lucrurile în realitatea lor, mai degrabă decât ceea ce ai fi vrut tu să fie. Fiecare revizuire îți lărgește orizonturile asupra vieții tale. Efectul cumulativ al acesteia este dobândirea înțelepciunii.

Apelează la ajutor profesionist, dacă e nevoie. Dacă în ciuda eforturilor depuse, rămâi în aceeași stare confuză, împotmolită în puzderia de decizii și îngrijorată, este momentul să consulți o persoană calificată, care să te ajute să găsești soluții și să îți ghideze primii pași.

Vei reuși. Nu contează cât de sumbre par lucrurile, schimbarea (ca o constantă ritmică a fluxului vieții), promite noi meandre, frontiere și orizonturi; și, eventual, ceea ce odată ai gândit că este vital pentru propria-ți existență, va rămâne în trecut, într-un colț uitat de lume.

 

Loredana Maria Maxim