Introdu un anunt

Postează și citește anunțurile GRATUIT!

Actualitate Opinii Interviu Vacanțe La cafea Psihologie Culinar Tradiții Divertisment Utile

Relația cu...tine

15 Aprilie 2020



O prietenă mi-a recomandat să scriu un articol despre relații. Căutând citate despre relații, am observat că motorul de căutare îmi arată citate despre dragoste. Am citit aceste citate care vorbesc despre doi parteneri de cuplu, iubirea dintre ei, sex sau îndrăgostire. Se pare că internetul cunoaște un singur tip de relație. În spatele internetului sunt oameni. Oare suntem noi adepții unei singure forme de conexiune? Dacă te-aș întreba: tu ce fel de relații ai, ce mi-ai răspunde?

Relațiile interpersonale includ toate tipurile de interacțiuni între părțile unui sistem social, începând cu indivizi, grupuri, mergând până la credințe și ideologii. Nu ne limităm doar la cupluri. Deși se acordă un foarte mare interes către această direcție. Atâta timp cât investim energie într-o parte, este evident că celalalte se vor dezechilibra. Voi în ce relație investiți cel mai mult?

Cum naștem relații?

Aceste conexiuni nu apar din senin și nici simplu, ca atunci când eram mici în grădiniță, când ne plăcea de colegul de la masă și mergeam să îi cerem prietenia iar acela era momentul când deveneam nedespărțiți. Acum este ceva mai complicat. Ce anume credeți că o face să fie mai complicată? Noi, cei care ne-am mutat cu totul în alte țări și-am nimerit printre alte specii de oameni, cunoaștem cel mai bine cât de dificil este să ai relații.

Când a apărut ideea de a scrie despre acest subiect, m-am gândit la cât de multe tipuri de relații există și cât de conștienți suntem sau nu, de ele. Prima interacțiune pe care o avem, de când ne naștem este cea cu mama biologică. Este o relație în care vrem sau nu, ne abandonăm complet în brațele ei căci nu avem ce face. Instinctul ne spune că vom supraviețui doar dacă ne lăsăm îngrijiți și iubiți de o persoană pe care o recunoaștem ulterior ca fiind cea care ne-a dat viață pe acest pământ. Dezvoltăm apoi o relație cu figura paternă din familie și cu aceeași deschidere iubim și ne lăsăm iubiți. Preluăm modele, convingeri, devenim niște miniaturi ale părinților, o variantă naivă și ludică a iubirii lor. Asta în cazurile fericite. Dar doar despre acestea voi vorbi acum. Poate că suntem norocoși sau ghinioniști încât să mai apără un altcineva care să-și revendice iubirea mamei. Și poate că aflăm gelozia și insuficiența. Relațiile dintre membrii familiei se schimbă, la fel și proiecțiile noastre despre familia viitoare. Căutăm atunci alinare în legăturile cu animalele. Doar mama mea știe câte animale au trecut prin casa noastră, închise prin dulap și ascunse, poate, poate apuc să dorm cu ele o noapte măcar. Descoperim apoi prieteniile și intimitatea. Intimitate care pornește din relația mamă- copil și se extinde și modifică în timp. Poate că apare prima dragoste, prima relație de cuplu, cu visuri și speranțe. Colegi de școală, profesori, colegi de muncă, parteneri de compartiment în tren, necunoscuți, cunoscuți, dragoste la prima vedere, nesuferire la prima vedere, primul animal de companie, tanti de la magazinul de pâine, șeful autoritar, etc. Câte ființe și lucruri, atâtea interacțiuni. Toate cu un mare impact în viață noastră, cu mare putere de decizie în viitorul nostru. De ce? Pentru că relațiile incipiente ne dictează relațiile ulterioare. Copiem modele din copilărie, reproducem cunoscutul, stăm în relații toxice pentru că așa am văzut acasă, etc.

Vă invit să faceți un exercițiu: să vă gândiți la câteva din relațiile voastre și să încercați să identificați un tipar repetitiv manifestat în câteva din aceste conexiuni. Ce v-a adus bun manifestarea lui? Cum v-a dezavantajat?

O relație de mult uitată

„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Asta este învățătura Bibliei. Un mesaj pe care poate că l-am înțeles incomplet. De unde știu cum să îi iubesc pe ceilalți? Cine mă învață, cine îmi oferă un model? Și aici aș vrea să vă vorbesc despre relația cu sinele, relația cu tine însuți. Tu ce model de iubire îți oferi? În psihologie vorbim despre proiecție care reprezintă acțiunea de a scoate în afara ta emoții și gânduri și de a i le atribui celuilalt. Pe acest prinipiu vă întreb, cum îi iubiți pe ceilalți? Cum vă purtați cu ei? Căci așa cum o faceți, același tratament îl aplicați și în ceea ce privește persoana voastră. Aveți răbdare cu voi? Sau vă fugăriți într-una precum cel mai aspru câine de vânătoare? 

Întoarceți-vă privirea și atenția către voi înșivă. Faceți cunoștință cu voi, priviți-vă și observați cât de ușor apar gândurile critice în minte. Lăsați-le să existe apoi să plece. Continuați să vă priviți. Îmi place să spun atunci când apare câte un gând despre un defect „asta e materialul, cu asta defilez”. Relația cu voi înșivă este poate cea mai importantă relație, căci ea poate fi pilon de bază în construirea celorlalte interacțiuni sau poate fi doar o cărămidă prost amplasată care stă să cadă oricând și să dărâme întreaga construcție. Anumite figuri religioase denumesc asta ca fiind egoism, respectiv un păcat. Voi decideți dacă să manifestați iubire și blândețe asupra propriei ființe este un păcat.

 „Pentru ca o relație să funcționeze, ea trebuie să aibă un scop foarte bine stabilit”

Chiar dacă este vorba despre relația cu voi înșivă, cu partenerul/partenera de viață, prietenul/prietena cea mai bună, este important să vă stabiliți împreună un scop. La ce vă servește această relație. Fiți autentici, adică sinceri cu voi. Ca să ajungeți să manifestați această onestitate în relații, este nevoie să vă cunoașteți, să vă aflați, să fiți curioși despre cine și cum sunteți. Apoi puteți să construiți relații sănătoase sau să reparați unele deja existente. Astfel puteți să identificați și ce anume proiectați pe celălalt. O relație nu este autentică decât când cei doi parteneri au loc să existe, să se manifeste în relație, dacă sunt văzuți și auziți pentru ceea ce spun și sunt ei, nu pentru ceea ce vrem noi să vedem sau auzim. Așadar tot ce aveți de făcut este să vă întoarceți în liniștea voastră interioară. Dacă este gălăgie în interiorul vostru este în regulă. E zgomot pentru că este nevoie să vă auziți. Ascultă-te, omule. Taci și ascultă-te. Abia apoi o să îi poți auzi și pe ceilalți! Privește-te și te vezi. Abia apoi o să îi poți vedea pe ceilalți. Ascultă-te și înțelege-te. Abia apoi o să îi poți asculta și înțelege pe ceilalți.