Introdu un anunt

Postează și citește anunțurile GRATUIT!

Actualitate Opinii Interviu Vacanțe La cafea Psihologie Culinar Tradiții Divertisment Utile

Copiii Universului

14 Aprilie 2020



Lumea asta este plină de oameni buni, de suflete generoase. Aruncă-ți privirea și asupra lor. Lasă-te inspitit de ei și ghidat către lumina din interiorul tău. Pornește de acolo noua ta viață. În lumină, căldură, bine, generozitate și plăcere.

Suntem crescuți în defensivă. Dacă cineva ne privește prea lung, activează paranoia socială și ne temem. Ne e teamă că privitorul are vreo intenție nocivă. În nici un caz nu gândești că poate machiajul de azi îți pune ochii în evidență sau că arăți foarte bine în costumul nou și lumea te admiră.

Cât de contaminați suntem! Otrăviți de frică și paralizați de ipoteze și scenarii mentale. Există rău în lumea asta. Dar v-ați gândit vreodată care este nevoia ascunsă din spatele acțiunilor?

We all want love

Când suntem copii, tot ceea ce facem este ca să obținem iubirea părinților noștri. Când creștem, nu suntem altceva decât aceeași copii care nu au primit iubirea, câtă aveau nevoie. Repetăm aceleași tipare comportamentale în căutarea acceptării.

Nu am înțeles niciodată când se produce ruptura, când apare viața asta condiționată. Când vedem un bebeluș îl adorăm, ne topim după el. Când mai crește un pic râdem la toate tâmpeniile pe care le face și tot ceea ce spune este amuzant. Apoi brusc, nu ne mai convine că își bagă mâna prin toate oalele, reproduce înjurăturile auzite, nu salută cum a fost învățat, etc. Când apare neacceptarea lui? De ce brusc, din ființa minunată și inocentă, perfect acceptată, devine un produs în lucru al societății? Un item mereu demn de comparat cu alții, veșnic insuficient și permanent de îmbunătățit? Cum se face că, din senin, nu mai este suficient de bun pentru părinții lui și comunitatea în care trăiește? 

Hoți de inocență

Le furăm inocența, le mâzgălim visele și le tăiem aripile. Iar ei nici măcar nu au voie să deplângă aceste pierderi. Îi transformăm în ceva ce ne e simplu să controlăm. Nu ne place ce oglindesc din noi și îi acoperim cu măști de bună purtare. Copiii sunt partea nedomesticită din noi. Nu ne place asta așa că îi domesticim ca pe cei mai sălbatici și frumoși cai de rasă. Le furăm tot ce îi face pe ei, ei. Și îi transformăm în noi. Tot nu ne place de ei și continuăm să îi lucrăm. De asta niciodată nu vor fi suficient de buni. Indeasjunși pentru nimeni. 

Cine plânge suferința asta a lor? Într-o lume în care încă mai facem diferențe de gen, încă transmitem, pe toate nivelurile, mesaje de diferențiere între ei și restul lumii. Încă mai aud pe stradă părinți care urlă la copilul lor, care îl umilesc în mijlocul parcului, într-un joc de putere cu un singur participant. Încă mai văd părinți care își băt copilul pentru că a întins mâna în magazin după o ciocolată. El nu știe să vorbească și vine răspunsul: o palmă peste cap. Mă doare...mă doare durerea lor și ipocrizia părinților. Mă înfurie pasivitatea lumii. Și știu că nu sunt singura care simte asta.

Vocea lor

Până ajung să știe cine sunt, să își audă vocea și să învețe că au dreptul la o opinie, noi suntem vocea lor. Copiii nu sunt ai voștri, ci ai noștri, ai tuturor. Sunt copiii Universului. Ce drept avem noi să le tăiem aripile? Lumea se schimbă. Nu mai este cazul să îi umilim și torturam cu nocivitățile din capul colectivului. E momenul să le dăm puterea înapoi și să îi observăm cât de frumos cresc și câte daruri ne oferă, câtă înțelepciune se ascunde într-un corp atât de mic. Mă uităm la un filmuleț cu niște copii care se dau pe tobogan deși afară plouă cu găleata iar ei aterizează într-o băltoacă cu noroi. Mesajul de deasupra videoclipului era: noi părinții îi așteptăm cu prosoape, haine curate și ceai cald pentru când vor decide să între în casă. Oamenii ăștia priveau fericirea copiilor lor ca pe ceva sfânt. Nu îndrăzneau să deranjeze. Împuterniceau copiii cu capacitatea de a decide când le este suficient. Îi învățau să își asume. Ăsta este modelul. Nu unul plin de îngrijorări și temeri ci unul plin de iubire, acceptare și spațiu pentru ei să se dezvolte cum e nevoie să o facă. Haideți să îi primim pe noii copii așa cum și-au dorit să fie primiți. Să îi iubim și când ne fac să ne dăm cu capul de pereți și când ne rostogolim pe burtă de cât de amuzanți sunt. Ei nu vin cu manual, ceea ce nu ne ajută deloc. Dar dacă mă gândesc mai bine, este perfect așa. Căci e loc de toate să se manifeste. Așa că dragi părinți, întrebați-vă copilul ce își dorește și ce e bine pentru el. Dar nu doar pentru că v-am spus eu. Ci și ascultați răspunsul lor. Fiți acolo pentru ei în toată isteria lor. O să vă mulțumească mai târziu. 

Printre sufletele generoase de care vorbeam la început, sunt foarte mulți copii. Continuă să mă uimească cât sunt de simpli și câtă dreptate au în a privi lucrurile. Ei știu. Nu contează de unde. Pentru noi aduc ei mesajul acesta. Ei deja știu ce trebuie să știe și sunt aici să ne învețe pe noi. Nu spune nu, nu spune da. Doar ascultă-i!

“Copiii voștri nu sunt ai voștri.

Sunt fii și fiice ale Vieții care tânjește chiar după ea însăși.

Ei vin prin voi, dar nu din voi, și chiar de sunt cu voi, ei nu vă aparțin.

Le puteți dărui dragostea voastră, dar nu și gândul vostru.

Căci ei au propriul lor gând.

Le puteți găzdui trupurile, dar nu și sufletele,

Căci sufletele lor sunt găzduite în casa zilei care va să vie, pe care voi nici chiar în vis nu o puteți cunoaște.

Vă puteți strădui să fiți ca ei, dar să nu căutați a-i face pe ei asemeni vouă.

Căci viața nu merge înapoi și nici nu se împotmolește în ziua ce a trecut.

Voi sunteți arcuri, iar ei săgețile însuflețite pe care le trimiteți înainte.

Arcașul ochește ținta în nemărginire și vă înconvoaie cu puterea sa pentru ca ale Lui săgeți să zboare cu iuțeala în depărtării.

 Cu bucurie lăsați mână Arcașului să vă-nconvoaie,

 Căci așa cum El iubește săgeata zburătoare, la fel iubește arcul care îl ascultă.”

 Kahlil Gibran, poet și filosof libanez


Andreea Angheluță - Psihoterapeut Integrativ

  • Telefon: 0776 541 8974
  • Facebook: psihoterapeutandreeaangheluta
  • E-mail: angheluta.andreea@yahoo.com